Sistemul nervos

Sistemul nervos impreuna cu sistemul endocrin,regleaza majoritatea functiilor organismului. Sistemul nervos are rol in special in reglarea activitatii musculaturii si a glandelor secretorii( atat endocrine cat si excorine).  In timp ce sistemul endocrin regleaza in principal functiile metabolice. Reglarea activitatii musculaturii scheletice este realizata de sistemul nervos somatic,iar in reglarea activitatii musculaturii viscerale si a glandelor (exocrine si endocrine) este realizata de sistemul nervos vegetativ.
Reglarea nervoasa a functiilor corpului se bazeaza pe activitatea centrilor nervosi care prelucreaza informatiile primite si apoi elaboreaza comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de vedere,fiecare centru nervos poate fi separat in doua compartimente :
+compartimentul senzitiv,unde sosesc informatiile culese la nivelul receptorilor;
+compartimentul motor,care transmite comenzile la efectori.
Asadar,fiecare organ nervos are doua functii fundamentale;functia senzitiva si motorie
La nivelul emisferelor cerebrale mai apare si functia psihica.Separarea functiilor sistemului nervos in functii senzitive,motorii si psihice este artificiala si schematica.
In realitate,nu exista activitate senzitiva fara manifestari motorii,si viceversa,iar starile psihice rezulta din integrarea primelor doua.

Fiziologia neuronului si a sinapsei
Neuronul reprezinta unitatea morfo-functionala a sistemului nervos.Din punct de vedere al formei si al dimensiunilor,neuronii sunt foarte diferiti. Forma neuronilor este variabila:
-stelata : coarnele anterioare ale maduvei
-sferica sau ovala : in ganglionii spinali
-piramidala : zonele motorii ale scoartei cerebrale
-fusiforma : in stratul profund al scoartei cerebrale
In functie de numarul prelungirilor,neuronii pot fi :
-unipolari : celulele cu conuri si bastonase din retina
-pseudounipolari : se afla in ganglionul spinal
-bipolari : neuronii din ganglionii spiral Corti si vestibular Scarpa,din retina si mucoasa olfactiva
-multipolari : scoarta cerebrala,cerebeloasa,coarnele anterioare ale maduvei
Dupa functie neuronii pot fi :
-receptori : care prin dendritele lor,receptioneaza stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului(somatosenzitivi sau viscerosenzitivi)
-motori : ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare(somatomotori sau visceromotori)
-intercalari : care fac legatura intre neuronii senzitivi si motori
Neuronul este format din corpul celular(pericarion) si una sau mai multe prelungiri,care sunt de doua tipuri: dendrite,prelungiri celulipede si axonul,care,functional este celulifug,prelungire unica a neuronului.
Corpul neuronului este format din neurilema(membrana plasmatica),neuroplasma(citoplasma) si nucleu.
Neurilema celulei nervoase este subtire,delimiteaza neuronul si are o structura lipoproteica.
Neuroplasma contine organite celulare comune(mitocondrii,ribozomi,reticul endoplasmatic,cu exceptia centrozomului,deoarce neuronul nu se divide),incluziuni pigmentare si organice specifice : corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular si de la baza dendritelor ,cu rol in metabolismul neuronal,si neurofibrilele,care se gasesc atat in neuroplasca(corp) cat si in prelungiri(dendrite si axon),avand rol mecanic,de sustinere si de conducere a impulsului nervos.
Nucleul : celulele nervoase motorii,senzitive si de asociatie au un nucleu unic,cu 1-2 nucleoli.Celulele vegetative centrale sau periferice prezinta deseori un nucleu excentric.Aceste celule pot avea nuclei dubli sau multipli.
Dendritele,in portiunea lor initiala sunt mai groase,apoi se subtiaza. In ele se gasesc neurofibrile.Acestea receptioneaza impulsul nervos si il conduc spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unica,lunga(uneori de 1 m) si mai groasa. Este format dintr-o citoplasma specializata,numita axoplasma,in care se gasesc: mitocondrii,vezicule ale reticulului endoplasmatic si neurofibrile.Membrana care acopera axoplasma se numeste axolema si are un rol important in propagarea impulsului nervos.De-a lungul traseului sau,axonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa,iar in portiunea terminala se ramifica,ultimele ramificatii-butonii terminali- contini mici vezicule cu mediator chimic care inlesnesc transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor.Butonul mai contine mitocondrii si neurofibrile.
Nevroglia
Tipuri de nevroglii : celula Scwann,astrocitul,oligodendroglia,microglia,celulele ependimare si celulele satelit.Nevrogliile sunt celulele care se divid intens(sunt singurele elemente ale tesutului nervos care dau nastere tumorilor din sistemul nervos central),nu contin neurofibrile si nici corpi Nissl.Au rol de suport pentru neuroni,de protectie,trofic,rol fagocitar(microglia),in sinteza tecii de mielina si in sinteza de ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate,adica poate genera un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos.Aparitia unui potential de actiune intr-i zona a membranei neuronale determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina.Asadar,aparitia unui potential de actiune intr-un anumit punct al membranei axonale este consecinta depolarizarii produse de un potential de actiune anterior.Aceasta explica de ce toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui axon sunt consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv.
Conducerea la nivelul axonulor amielinici. In acest caz,potentialul de actiune poate sa apara in orce zona a membranei.Proprietatile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente,iar potentialul de actiune este condus intr-o singura directie,deoarece in directia opusa,unde s-a produs   potentialul de actiune anterior,membrana este in stare refractara absoluta.De fapt,termenul de conducere este impropriu,deoarece orice nou potential de actiune este un eveniment complet nou,care se repeta,se regenereaza de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati. In acest caz datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei,potentialul de actiune apare la nivelul nodurilor Ranvier si “sare” de la un nod la altul intr-un tip de conducere numita saltatorie. Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de fibrele amielinece 10m/s).Aceasta explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele.
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula.In sistemul nervos central,a doua celula este tot un neuron,dar in sistemul nervos periferic ea poate fi o celula efectoare,musculara sau secretorie.Desi similara cu cea neuronala,sinapsa neuromusculara se numeste placa motorie sau jonctiunea neuromusculara.La nivelul sinapselor,transmiterea se face intr-un singur sens.
Sinapsele neuro-musculare pot fi axosomatice sau axodendritice,axoaxonice sau dendrodendritice.Din punct de vedere al mecanismului princ are se face transmiterea,sinapsele pot fi chimice sua electrice.In urma interactiunii dintre mediatorul chimic eliberat in fanta sinaptica si receptorii de pe membrana postsinaptica,apare depolarizarea membranei postsinaptice,numita potential postsinaotic excitator,daca este vorba de un neuron postsinaptic,sau potential terminal de placa,daca este vorba de o fibra musculara scheletica.Acest potential,care nu trebuie confundat cu potentialul de actiune,are doua proprietati speciale : sumatia temporala si sumatia spatiala. In primul caz ,doua asemenea potentiale produse prin descacarea de mediator din aceeasi fibra presinaptica se pot suma,rezultand un potential mai mare,iar in cel de-al doilea caz,potentialele postsinaptice excitatorii,produse de doua terminatii presinaptice vecine pe aceeasi membrana postsinaptica,se pot cumula.
Reflexul este un mecanism fundamental de functionare a sistemului nervos. Acesta reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de catre Rene Decartes.Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex,alcatuit din 5 elemente : receptorul,carea aferenta,centrii nervosi,calea eferenta,efector.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate proportional cu intensitatea stimulului.Majoritatea receptorilor sunt celulele epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale(gustative,auditive,vestibulare).Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcatuite din celule,fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice(receptorii tegumentari,proprioreceptorii).Uneori,rolul de receptori il indeplinesc chiar terminatiile butonale ale dendritelor(neuron receptorului olfactiv,receptorii durerosi).
La nivelul receptorilor are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.
In functie de provenienta stimulului,se deosebesc:
+exteroreceptori-primesc stimuli din afara organismului
+interoreceptori(visceroreceptori)-primesc stimuli din interiorul organismului(baroreceptori,chemoreceptori)
+proprioreceptori-primesc stimuli de la  muschi,tendoane,articulatii si informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii
In functie de tipul de energie pe care o prelucreaza:
+chemoreceptori-stimulati chimic : muguri gustativi,epiteliu olfactiv,corpii carotidieni si aortici; nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie deoarece sunt stimulati de substante chimice eliberate de celule distruse
+fotoreceptori-stimulati de lumina : celulele cu conuri si bastonase
+termoreceptori-raspund la variatiile de temperatura : terminatii nervoase libere
+mecanoreceptorii-stimulati de deformarea membranei celulare : receptori pentru tact,vibratii si presiune
In functie de viteza de adaptare:
+fazici-raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului,dar,in ciuda mentinerii acestuia,activitatea lor scade ulterior : receptorul olfactiv
+tonici-prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului : receptor vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa specifica(impuls nervos).
Calea aferenta : receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni.
Prin centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex respectiv.
Sistemul nervos central are trei nivele majore,cu atribute functionale specifice : nivelul maduvei spinarii,nivelul subcortical si nivelul cortical.
Calea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi prin care se transmite comanda catre organul efector.
Efectorii : principalii efectori sunt muschii striati,muschii netezi si glandele exocrine.